Archives November 2024

Kazahstanul lansează inițiative educaționale pentru a dota tinerii cu abilități blockchain, vizând studenții universitari.

Ministerul Științei și Învățământului Superior din Kazahstan a lansat o inițiativă în colaborare cu o bursă locală pentru a educa studenții în domeniul tehnologiei blockchain. Proiectul, care se desfășoară pe durata unei luni și este destinat studenților din peste 100 de universități, va include 70 de module și va continua până pe 22 noiembrie, conform publicației locale Astana Time. Programul va acoperi teme variate precum finanțele descentralizate (DeFi), jetoanele nefungibile (NFT), aplicațiile descentralizate (dApps) și tranzacționarea de active digitale. La finalul cursului, participanții vor primi un certificat de absolvire.

Ministerul a subliniat că educația în domeniul blockchain „nu poate fi supraestimată,” în special în Kazahstan, unde tehnologia are potențialul de a stimula o creștere socioeconomică semnificativă. Inițiative similare au obținut rezultate pozitive, cum ar fi faptul că mii de persoane au învățat să utilizeze cu încredere activele digitale pentru plăți.

Ministerul Științei a lansat un program similar anul trecut în parteneriat cu banca centrală și Ministerul Dezvoltării Digitale, oferind cursuri blockchain pentru studenți universitari. „Sunt convins că, prin cooperarea noastră de durată, sistemul de învățământ superior din Kazahstan va deveni un furnizor de profesioniști în domeniul blockchain-ului, nu doar pentru economia Kazahstanului, ci și pentru piața globală de muncă,” a declarat ministrul Științei, Sayasat Nurbek, la acea vreme.

În altă parte, BSV Association educă Africa, în special Nigeria, despre diferite soluții blockchain. La conferința Digital Nigeria din acest an, BSV Association a prezentat inițiative pentru a dezvolta competențe blockchain în Nigeria, conducând programe educaționale și înscriind 60.000 de membri în prima cohortă. Scopul programului este de a crea aplicații care să ofere plăți instantanee către comunitățile marginalizate prin blockchain-ul BSV.

„Să lucrăm împreună pentru a construi viitorul și să avem succes împreună. Competiția ca o echipă este momentul în care vom reuși cel mai bine. Începeți acum, începeți cu pași mici și creșteți pentru a îndeplini nevoile Nigeriei și ale pieței globale. Nicio provocare nu este prea mare cu o mentalitate pozitivă și inițiativă,” a declarat Freeman.

În Kazahstan, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a găzduit recent un atelier de trei zile pentru a instrui oficialii guvernamentali în investigațiile privind activele digitale. Acest atelier, al doilea al OSCE în Kazahstan, a atras reprezentanți ai Agenției de Monitorizare Financiară, Comitetului de Recuperare a Activelor, Agenției Anticorupție și altele. OSCE, cu peste 55 de state membre din America de Nord, Europa și Asia, a prezentat studii de caz pentru a ajuta oficialii să identifice infractorii, să colecteze dovezi, să raporteze tranzacțiile suspecte și să înghețe și să sechestreze activele digitale.

„Utilizarea criminală a activelor virtuale a devenit una dintre cele mai discutate probleme ale sistemului financiar și ale securității economice a celor mai multe țări. Acest lucru subliniază nevoia critică de dezvoltare a capacității practicienilor pentru a identifica, urmări și confisca eficient criptomonedele utilizate în activități criminale,” a declarat Murat Tuleganov, șeful Oficiului Comitetului de Recuperare a Activelor.

Sursă foto: cryptoslate.com

Startup-urile nu ar trebui să ofere niciodată servicii freemium și există multe dovezi în sprijinul acestei idei. De la rate de conversie extrem de scăzute până la resursele pe care le consumă, modelul freemium aduce mai multe probleme decât beneficii pentru majoritatea startup-urilor.

Înțelegerea modelului SaaS Freemium

În lumea startup-urilor aflate la început de drum, mai ales a celor care oferă servicii software-as-a-service (SaaS), modelul freemium a devenit foarte popular. Companiile SaaS își închiriază de obicei software-ul altor afaceri prin abonamente, oferind mai multe niveluri de servicii.

Primul nivel este, în general, gratuit — o versiune „diluată” a produsului complet, cu anumite limitări. Al doilea nivel este pachetul „standard,” care oferă mai multe funcții, dar are limitări, cum ar fi numărul de utilizatori. Nivelul superior este numit, de obicei, „premium” și include aproape tot ce solicită clientul, fiind personalizat pentru companii mai mari, cu bugete mai mari.

Într-o lume ideală, afacerile și-ar prezenta pur și simplu produsul, iar clienții s-ar alinia să plătească pentru el. Însă modelul freemium încearcă să creeze un flux de clienți plătitori atrăgând oamenii să devină utilizatori printr-o versiune gratuită, sperând că aceștia se vor îndrăgosti de produs și vor trece în cele din urmă la un abonament plătit, odată ce își dau seama că versiunea gratuită nu le este suficientă. Deși pare o strategie bună, adevărul este că lucrurile rareori se desfășoară astfel.

De ce eșuează modelele Freemium

În realitate, între 95-98% dintre utilizatorii serviciilor gratuite nu devin niciodată clienți plătitori, iar motivele sunt multiple. Uneori, companiile oferă prea multe în versiunea gratuită, făcând-o atât de bună încât utilizatorii nu simt nevoia să facă upgrade. The New York Times a întâmpinat această problemă în 2012, când le permitea cititorilor să acceseze gratuit 20 de articole pe lună. Era prea mult; majoritatea cititorilor erau mulțumiți cu nivelul gratuit și nu aveau niciun motiv să plătească pentru premium. Astfel, Times a redus la 10 articole gratuite în 2012 și, ulterior, la cinci în 2017. Când oferi prea mult gratuit, utilizatorii tind să rămână pe planul gratuit deoarece acesta le satisface toate nevoile.

În final, suportul oferit utilizatorilor gratuiți costă bani. Utilizatorii gratuiți ocupă spațiu pe server, necesită asistență pentru clienți și consumă resurse. Deși fiecare utilizator gratuit poate nu costă mult, când ajungi la sute sau mii de utilizatori, acele costuri pot deveni semnificative. Iar acești utilizatori gratuiți nu aduc probabil niciun venit. Așadar, nu doar că e puțin probabil să se transforme în clienți plătitori, dar generează și costuri.

Taxarea produsului: cheia identificării clienților ideali

Ca afacere, ar trebui să oferi un produs sau un serviciu care să rezolve o problemă pe care un segment de piață semnificativ o întâmpină. Este de la sine înțeles că piața ar trebui să găsească valoare în soluția ta. Nu ar trebui subestimat faptul că, pentru a supraviețui, o afacere trebuie să fie profitabilă, să aibă un model de afaceri sustenabil, să genereze mai mulți bani decât consumă și să aibă clienți recurenți.

Când privim aceste elemente în ansamblu, nu e nerezonabil să spunem că, deoarece utilizatorul final primește valoare din soluția oferită sau poate folosi soluția pentru a crea și genera o valoare și mai mare pentru el însuși, este justificat să se perceapă o taxă utilizatorului (clientului) pentru produsul sau serviciul care face acest lucru pentru el. Dacă produsul sau serviciul tău rezolvă cu adevărat o problemă pentru o piață, oamenii ar trebui să fie dispuși să plătească pentru el. Dacă nu sunt dispuși să plătească, e o problemă — fie țintești clienți greșiți, fie produsul tău nu oferă suficientă valoare.

Dacă un utilizator final nu este dispus să plătească pentru bunul sau serviciul oferit de afacerea ta, atunci acel tip de utilizator nu este ceea ce afacerea ta își dorește cu adevărat. Dacă cineva nu este dispus să plătească pentru produsul tău, probabil că nu este clientul tău ideal. Clienții care au cea mai mare nevoie de produsul tău vor găsi valoare în el și vor fi fericiți să plătească pentru el, presupunând că prețul este echitabil.

De ce funcționează Freemium pentru giganții tech, dar eșuează pentru majoritatea startup-urilor

Pentru a fi corecți, unele companii mari pot oferi freemium pentru că au resursele necesare. Gândiți-vă la giganți tech precum Google sau Meta, care oferă servicii gratuite, dar câștigă bani în alte moduri, cum ar fi colectarea de date pentru îmbunătățirea produselor, vânzarea de reclame sau chiar vânzarea directă a datelor utilizatorilor către alte companii. Acești giganți își pot permite să funcționeze cu milioane de utilizatori gratuiti pentru că îi monetizează în alte moduri.

Însă, dacă modelul afacerii nu include o altă modalitate de a obține bani de la utilizatorii gratuiți — fie prin reclame sau colectare de date — e mai bine să eviți freemium cu totul.

Pentru majoritatea startup-urilor, mai ales cele aflate la început de drum, modelul freemium nu are sens. Poate ajută la creșterea bazei de utilizatori, dar dacă acești utilizatori nu se transformă în clienți plătitori, doar consumi resurse fără să construiești o afacere sustenabilă. Și mai grav, acest lucru poate speria investitorii, dându-le impresia că utilizatorii nu văd suficientă valoare în ceea ce oferi pentru a plăti.

Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care sfătuiesc startup-urile să își taxeze produsele și serviciile de la bun început, în loc să le ofere gratuit. Dacă oamenii sunt dispuși să plătească, știi că ai ceva valoros. Dacă nu sunt dispuși să plătească, asta e, de asemenea, o informație valoroasă — îți arată că trebuie să regândești produsul, prețul sau piața țintă, ceea ce este mult mai bine decât să conduci o afacere care, deși poate funcționa temporar, consumă bani și alte resurse, sperând că, într-o zi, utilizatorii vor decide să devină clienți plătitori.

Sursă foto: bgateway.com