Băncile din UE sunt supuse noilor reguli privind deținerile de active digitale
Luna aceasta, Autoritatea Bancară Europeană (EBA) a publicat proiectul final al unui nou pachet de standarde tehnice pentru sectorul bancar al Uniunii Europene, care include o serie de cerințe suplimentare ce reglementează capacitatea băncilor de a deține active digitale.
Aceste noi standarde au fost adoptate de Parlamentul European pentru a se alinia la reformele Basel III introduse de Comitetul Basel pentru Supravegherea Bancară (BCBS) în urma crizei financiare globale din 2007-2008. BCBS este un comitet al autorităților globale de supraveghere bancară, stabilit de guvernatorii băncilor centrale din G10 pentru a emite și menține standarde bancare internaționale. Reformele Basel III au fost destinate să consolideze reziliența sectorului bancar.
Printre modificările incluse în reforme se numără și o creștere a cerințelor minime de capital pentru bănci, pentru a se asigura că acestea sunt suficient de capabile să facă față pierderilor în perioade de turbulență. De asemenea, include o revizuire a cadrului ponderat în funcție de risc al BCBS, care atribuie o pondere activelor în funcție de risc, utilizată ulterior ca bază pentru determinarea cantității de capital pe care o bancă trebuie să o aibă în rezervă relativ la deținerile activului.
Odată ce standardele sunt convenite de BCBS, punerea lor în aplicare este lăsată în seama statelor membre. Pentru UE, aceste implementări sunt cunoscute sub numele de CRR3/CRD6, iar detaliile au fost publicate luna aceasta.
Poate cel mai semnificativ, conform noilor standarde ale UE, expunerea la „criptoactive” este atribuită unei ponderi de risc de 1.250%, iar expunerea unei bănci nu trebuie să depășească 1% din activele sale de bază. Excepțiile de la aceasta sunt stablecoins referențiate la active (cu alte cuvinte, stablecoins care sunt ancorate la alte active, conform reglementării Piețelor în Active Cripto din Europa), care sunt ponderate la 250%, și activele tradiționale tokenizate, inclusiv tokenurile de monedă electronică.
În mod notabil, cerințele adoptate de UE sunt mai stricte decât cele impuse prin reformele Basel III. De exemplu, reformele Basel III stabilesc o limită superioară de 2% pentru expunerea băncilor la active digitale, spre deosebire de 1% implementată de UE.
Băncile mari vor fi, de asemenea, supuse unor cerințe suplimentare de raportare pentru expunerile lor la active digitale. În fiecare an, băncile trebuie să dezvăluie autorităților de reglementare expunerea lor directă și indirectă la active digitale, expunerea la risc, o descriere a politicilor de gestionare a riscurilor ale băncii legate de expunerea la active digitale și alte informații.
Noile standarde ale UE vor intra în vigoare din ianuarie 2025.
UE reduce constant decalajul de reglementare
UE este deja mai avansată decât multe alte jurisdicții în introducerea unui cadru legal pentru activele digitale, cu Regulamentul Piețelor în Active Cripto (MiCAR) revoluționar, care acoperă multe active digitale ce nu sunt deja reglementate de regulile existente care guvernează instrumentele financiare (cunoscute sub numele de MiFID) și care a intrat oficial în vigoare în iunie 2023 (deși prevederile sale, încă în curs de revizuire, urmează să fie activate în etape). Ca rezultat, în construirea pachetului CRR3/CDR6, UE a înființat multe dintre cerințele Basel III pe fundația MiCA. De exemplu, definițiile utilizate în regulile prezentate mai sus, cum ar fi „tokenurile referențiate la active”, sunt definite în MiCA.
Între MiCA și noile standarde CRR3/CDR6, decalajele în reglementarea activelor digitale din UE se micșorează continuu. Noile standarde înseamnă că băncile vor trebui acum să ia în considerare cu atenție activele digitale pe care le dețin în bilanțurile lor și să evalueze nivelul de risc pe care prezența lor îl prezintă. Acest lucru reflectă recunoașterea faptului că activele digitale de multe tipuri vor continua să pătrundă în sistemul financiar tradițional pe măsură ce băncile își cresc deținerile și emitenții de active digitale folosesc din ce în ce mai mult instituțiile financiare tradiționale.
Cu toate acestea, unele lacune rămân. MiCA se aplică în general serviciilor pentru active digitale în locul activelor digitale în sine, deși un număr limitat de tipuri de active digitale sunt acoperite, inclusiv stablecoins. Deși limitele exacte sunt încă în curs de definire, active precum BTC nu intră direct sub incidența MiCA pe baza înțelegerii legiuitorilor UE că acestea sunt complet descentralizate. Activele care nu intră sub incidența MiCA pot fi totuși reglementate dacă se încadrează în definiția unui instrument financiar prevăzută de reglementarea MiFID, dar definiția este una îngustă și oarecum evazivă — și probabil nu acoperă active precum BTC decât dacă UE va recunoaște că acestea sunt titluri de valoare.
Cu toate acestea, regulile aplicabile furnizorilor de servicii pentru active digitale ar trebui să aibă un efect în industria mai largă, indiferent de statutul oricărui activ individual. Entitățile care oferă servicii pentru active digitale în UE sunt obligate să obțină o licență la nivel național. Acestea sunt supuse unor cerințe suplimentare, cum ar fi deținerea unui birou în UE, implementarea și raportarea controalelor împotriva spălării banilor și listarea doar a activelor digitale care sunt susținute de un white paper. Cerința white paper-ului va limita singură numărul de monede de proastă calitate care pot fi listate pe furnizorii de servicii licențiați din UE.
Dacă aceasta este suficient pentru a proteja cetățenii UE de proiectele nesigure de active digitale care pot să nu cadă sub incidența nici MiCA, nici MiFID, este o altă întrebare, dar UE consultă și își revizuiește abordarea în reglementarea activelor digitale tot timpul.
Sursă foto: romaniajournal.ro